Cum s-a născut Casa Alinka și de ce nu vindem camere, ci o poveste în care poposești.
Sunt locuri unde tragi ca să dormi. Și sunt locuri în care intri și, dintr-o dată, ești în altă lume. Casa Alinka, din Breaza, e din a doua categorie.
Totul pornește de la mansardă — în loc de camere obișnuite, alveole de dormit ca-n povești, un cuib „Hobbit” unde copiii cer să stea și adulții zâmbesc a nostalgie. Coboară scările și dai de un living de 100 de metri pătrați: bar, șemineu, o masă lungă cât pofta de povești, spațiu pentru muzică și dans. În curte, un ceaun așteaptă să facă seara memorabilă.
În jur, Breaza își vede liniștită de treabă: muntele aproape, mănăstirea la câțiva pași, magazinul la colț, Bucureștiul la o oră. E o casă făcută pentru a fi trăită în grup — de familii care se adună o dată pe an, de prieteni care vor un weekend numai al lor, de companii care caută altceva decât o sală de conferințe.
I-am spus Alinka, după numele drag care ne-a inspirat, și am crescut-o cu grijă — nu ca pe o cazare, ci ca pe o casă de primit oameni. Suntem o casă de familie și primim fiecare grup ca pe niște oaspeți dragi. Nu promitem pârtii pe care Breaza nu le are — promitem liniște, aer curat, atracții de proximitate și un loc care rămâne în amintiri.
Nu vindem camere. Vindem o poveste în care poposești. Iar când pleci, iei cu tine una de spus.
